Fericirea...oare ce inseamna? De ce totul este atat de sumbru? De ce ne este dat sa suferim mereu? De ce cand avem impresia ca suntem in sfarsit fericiti trebuie sa intervina o serie de factori, evenimente, situatii, persoane care sa naruie totul?
Atunci cand crezi ca este altfel, iata-te din nou prabusit.Viata m-a invatat un lucru trist, ca lacrimile, durerea, suferinta ta nu conteaza pentru cei din jur si in momentele grele, nimeni nu te intelege si nu te sprijina, esti doar tu, singur, fata in fata cu viata, cu realitatea cruda care te inconjoara, care soarbe din tine si ultima picatura de viata, de dorinta, de speranta, caci desi se spune ca speranta moare ultima, intr-un final moare si ea, si ce mai ramane atunci? Nimic, un vast abis in care te scufunzi si tu fara voia ta , caci alta cale nu mai exista...
Ajungi intr-un punct in care te uiti in urma ta sperand sa gasesti o mana salvatoare, o mana care sa te traga inapoi atunci cand privesti in gol de pe marginea prapastiei incercand sa iti faci curaj ca un condamnat, sa iti urmezi destinul, dar mana mult asteptata nu numai ca nu apare ca sa te traga inapoi ci te va impinge in gol inainte sa iti dai seama ce se intampla, inainte sa apuci sa cauti o cale de evadare...si in goana ta nebuna spre intuneric si necunoscut, realizezi ca sfarsitul nu este nici macar aproape.Eliberarea ta nu va veni prea curand, ci doar trebuie sa accepti ca de acum inainte acesta va fi habitatul tau, iar lunga calatorie care te asteapta este abia la inceput, iar sfarsitul...poate nici nu va exista vreodata...Simti doar frig, teama, singuratate, durere, ura si uitare pentru ca pe masura ce te afunzi mai mult in necunoscut, uitarea pune stapanire pe tine, iar inima... ei bine inima se dizolva incetul cu incetul pana cand ajungi sa uiti ca a existat candva, ca tu ai existat candva, ca existi...si ajungi sa te intrebi de fapt cine esti tu, ce est TU?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu