marți, 19 ianuarie 2010

Dilema...


Recent mi s-a confirmat un adevar de care poate pana acum nu eram sigura in proportie de 100% si anume ca in viata cu cat incerci mai mult sa fi natural, sa fi tu si sa te porti asa cum din punctul meu de vedere este normal, cu atat cei din jur sunt mai ciudati si te percep intr-un mod care clar nu te caracterizeaza. Se pare ca asa cum pentru mine sunt mult mai importante anumite aspecte si valori cum ar fi bunul simt, maturitatea si responsabilitatea, pentru altii este mult mai important sa iti puna o eticheta in functie de cu totul alte considerente. Pana la urma se pare ca in societatea actuala nu mai contezi tu ca om, ceea ce ai in cap si ceea ce poti oferi celor din jur din punct de vedere spiritual si emotional , ci ceea ce detii si care neaparat trebuie sa aiba o valoare materiala incomensurabila. Trist... tocmai din acest motiv majoritatea oamenilor au inceput sa se perceapa unii pe ceilalti ca pe nishte bunuri materiale, care pot fi cumparate dupa bunul plac si utilizate ca nishte obiecte. But damn, wake up ppl, in viata nu totul consta in ceea ce poti cumpara fizic, ci in ceea ce poti primi si oferi fara sa astepti nimic in schimb: respect, devotament, sentimente , chestii care unora li se vor parea straine, pt k viata lor este guvernata de alte valori. Si ajung intr-un final sa se intrebe de ce se simt totusi atat de singuri desi sunt inconjurati de oameni? Oare de ce?... Daca vei afla raspunsul la aceasta intrebare vreodata anuntza-ma si pe mine, pt ca este evident ca ai facut un mare pas inainte...desi sincer ma indoiesc ca il vei face prea curand. asta presupune sa detii o doza minima de maturitate si uneori este atat de greu sa fi " om mare" este mult mai simplu sa te porti ca un copil rasfatzat caruia atunci cand nu ii convine ceva isi ia jucariile si pleaca in loc sa incerce sa discute pe marginea problemei si sa vada unde a gresit...But that's life ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu