vineri, 15 ianuarie 2010

why?...


Totul in viata e trecator... putinele clipe de fericire care ne fac sa ne creem propriul univers utopic, propria lume, excluzand cruda realitate de care ne izbim zi de zi de-a lungul intregii noastre existente de simplii muritori innecati in banal...si in final, cand ne izbim de straniul prezent, descoperim ca tot ceea ce am cladit in timp se mistuie ca o pulbere de nisip presarata in vastul ocean...
Oamenii vin si pleca din viata noastra, unii lasa urme adanci pe care nici trecerea timpului nu le va putea sterge vreodata, oricat am incerca sa negam acest lucru; altii trec prin viata noastra ca si cum nu ar fi fost pentru ca imediat dupa ce au plecat sa nu mai ramana nici macar o urma...
Cel mai greu este sa traiesti cu apasarea greselilor pe care le-ai facut si pe care oricat te-ai stradui nu le mai poti repara...de ce nu ne e dat sa avem dreptul la o a doua sansa, sa putem indrepta lucrurile? sa fim noi insine, sa nu ascultam de cei din jur, sa nu fim vulnerabili in fata vietii si a persoanelor care pretind a ne fi prieteni, si care nu ne aduc decat suferinta, ne fac sa spunem anumite lucruri pe care apoi le regretam, dar din pacate de cele mai multe ori este prea tarziu...DE ce ne e dat sa cunoastem fericirea, pentru ca in urmatoarea secunda sa pierdem totul? DE CE? De ce nu putem fi fericiti mai mult de 1 secunda? De ce oamenii se schimba si totul in jurul nostru se prabuseste...de unde atata egoism si rautate, atata minciuna si prefacatorie, atat cinism la tot pasul...De ce in final ajungem sa ne dezumanizam intr-atat incat sa nu ne mai pese de cei din jur, sa calcam in picioare tot ce a fost frumos, sa-i facem sa sufere pe cei din jur? De ce ne e dat sa ii indepartam de langa noi pe cei care ne iubesc cu adevarat si sa ne inconjuram de persoane care in spatele mastilor sunt doar nishte demoni al caror unic scop este sa ne arunce intr-o lume mizera, trista si cruda...sa ne transforme in niste umbre aruncate pe veci in tenebrele vietii... dar cu toate acestea singurul lucru care ne ramane este speranta ca nu e prea tarziu sa indreptam ceva,sa reparam greselile facute, sa incercam sa fim mai buni, sa incercam sa fim NOI insine..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu