I wish ...

Imi doresc sa traiesc intr-o lume in care oamenii sa nu mai faca lucruri sau sa spuna lucruri doar de dragul spectacolului, imi doresc ca oamenii sa poata sa fie naturali, sa spuna ce simt, ce vor, ce cred, ce gandesc, fara sa se gandeasca in permanenta cum sa faca sa para altceva decat ceea ce sunt sau sa ii impresioneze pe cei din jur, oricum orice piesa de teatru are un final si la un moment dat tot trebuie sa cada mastile si sa ne dezvaluim adevarata fata, deci pentru ce sa pierdem timpul cu deghizari si replici pompoase, inspirate din cine stie ce film ieftin de duzina? In ceea ce ma priveste, cu riscul de a nu ma integra in acest peisaj grotesc si ieftin din punctul meu de vedere, prefer sa imi exprim liber si direct opiniile, sa actionez asa cum simt si sa fiu ceea ce sunt, chiar daca acest lucru imi poate atrage anumite antipatii, macar am satisfactia ca nu am incercat sa pacalesc pe nimeni, am fost pur si simplu Eu si voi continua sa fiu asa pana la final...ne plangem ca societatea in care traim nu mai are valori, dar de fapt noi suntem singurii vinovati ca s-a ajuns aici , de ce trebuie sa complicam lucrurile , cand totul poate fi atat de simplu, cand cel mai important este sa fim noi, fara retineri, ganduri ascunse, falsitate ... zambeste atunci cand esti fericit, plangi cand esti trist, iubeste cand simti, viseaza des si spune ce ai de spus fara sa iti pese ca poate nu este ceea ce vor sa auda cei din jur, pana la urma nu esti ceea ce esti pentru nimeni, ci esti cineva pt altcineva doar pt ca esti asa cum esti tu...

Letting go ...

Ganduri stinse pe o foaie de hartie, ganduri ce imi inunda mintea si pe care pur si simplu as vrea sa le pot smulge si inchide undeva ... asta e tot ce a mai ramas, simple ganduri, amintiri, fragmente din tot ceea ce a fost, regrete, regrete tardive...ironia sortii a facut ca noi sa ajungem acum in acest punct in care, desi ne leaga atat de multe lucruri , totusi sunt la fel de multe care ne despart ... eu, tu, noi, acum nu mai existam decat eu si tu, fiecare pe drumul lui, fiecare pastrand o parte din "noi", ceva ce ramane pe veci in negura timpului, ingropat undeva departe in trecut ... ne mai cuprinde dorul, ne mai amintim din cand in cand unul de altul, dar incercam sa ne infranam aceste porniri e mai simplu asa, si pentru mine si poate si pentru tine si chiar si pentru cei din jur care sunt doar niste intrusi fara voie intr-o poveste nescrisa...o poveste al carui final trebuia sa il scriem impreuna, astazi o fac doar eu, finalul meu, al tau poate a fost demult sau poate nu il vei avea niciodata, eu il scriu azi, astazi voi inchide cufarul cu amintiri, cu vise, iluzii, sperante cu tot ceea ce a fost si sper sa nu il mai deschid vreodata, de astazi incep un nou episod, de astazi voi fi doar EU, de astazi nu voi mai privi niciodata inapoi, acum este timpul sa aleg , sa aleg sa fiu puternica, desi as fi putut sa fiu slaba, sa aleg sa fiu egoista, sa aleg sa fiu fericita, sa las in urma toate lacrimile si suferintele, astazi am inteles k rolul tau in povestea mea a luat sfarsit ...
"Din lupta ta cu destinul ai şi ieşit învingător, n-am să mai uit niciodată: ai fost lovit, te-ai ridicat şi ai reuşit să nu urăşti pe nimeni, adică să nu fii mic, aşa cum păreai în ochii altora. Acum eşti un om liber, sau mai bine zis eliberat, ai dreptul să iubeşti şi să fii fericit" Marin Preda