Cu drag, NOI ...alea complicate

Va dati barbati, dar sunteti doar o adunatura de ignoranti, va lamentati ca toate femeile sunt curve, dar cand aveti o femeie devotata langa, ii dati cu piciorul si de cele mai multe ori va purtati ca si cum nu ar exista, pentru ca in final, cand deja a obosit sa fie intr-o continua lupta pentru a isi face loc in viata voastra si pleaca, sa o treceti automat in categoria mai sus mentionata, vreti iubire eterna , dar voi nu oferiti nici macar un dram de atentie, vreti sinceritate, dar sunteti niste actori mediocrii intr-un film de duzina, daca din bun simt ea nu va arunca in fata minciunile evidente pe care le tot indrugati, clar e proasta, nu diplomata, vreti alaturi o femeie "de casa" dar va curg balele dupa toate siliconatele cu jumatate de neuron care va apar in cale, vreti respect, dar voi habar nu aveti ce inseamna, vreti ce e mai bun, si asteptati sa vi se ofere in permanenta dovezi de afectiune, devotament, iubire, dar voi nu oferiti nimic... Ei bine dragi barbati si noi vrem toate astea, si daca v-ati obosi macar putin sa ne acordati din timpul vostru pretios si sa ne oferiti un minim de atentie , ati descoperi cu stupoare poate ca noi nu suntem chiar atat de complicate, suntem femei, suntem sensibile, chiar daca de multe ori nu aratam pt ca suntem prea ocupate sa preluam si din atributiile voastre, vrem iubire, vrem afectiune, vrem flori din cand in cand si un mesaj dragut, dar sincer si vrem sa ne simtim protejate, sa stim ca orice s-ar intampla avem pe cineva alaturi care sa ne ia in brate si sa ne faca sa ne simtim mici si fragile. Asa ca decat sa va lamentati pe facebook , pe strada, la o bere cu prietenii ca suntem dificile, ati putea sa incercati sa ne observati din cand in cand si sa ne faceti sa ne simtim ca suntem speciale. Cu drag, Noi.

EA...

Fiecare femeie are propriile ei instructiuni, reflectate in zambetul ei, in felul in care te priveste, in felul in care te alinta, in vorbele ei, in lacrimile ei, in toate gesturile minore , pe care de multe ori esti atat de ocupat sa le observi. Uneori e confuza, nu stie cum sa se poarte, cum sa reactioneze, ce si mai ales cat din tot ceea ce simte trebuie sa arate...invata sa o citesti si mai ales sa intelegi ce vrea sa spuna, chiar si atunci cand nu o face, e atat de simplu, si totusi conteaza atat de mult pentru ea...ofera-i siguranta, ofera-i stabilitate, echilibru, las-o sa stie ca esti mereu acolo, fa-o sa iti faca loc in lumea ei , in spatele zidurilor inalte , construite cu atata migala de-a lungul anilor, ziduri construite din lacrimi, suferinta, minciuni si neincredere, si mai ales odata ajuns acolo, nu o face sa regrete ca ti-a oferit acest privilegiu, ca te-a lasat sa o cunosti, sa o descoperi, sa o vezi asa cum este ea de fapt ...arata-i ca desi societatea se dezintegreaza si oamenii uita sa mai fie oameni, uita sa mai aiba principii, sa fie sinceri, sa spuna ce simt si devin pur si simplu niste creaturi meschine, capabile de orice pentru a isi atinge scopurile, arata-i ca tu esti altfel. Arata-i ca poate avea incredere in tine, ca esti atat de barbat incat sa nu o minti, sa nu o lasi sa creda ca vrei ceva, daca de fapt nu vrei asta, sa nu ii faci promisiuni sau sa te joci cu vorbele, doar de dragul jocului, arata-i ca poti sa fii sincer, ca poti gasi curajul si taria de caracter de a spune ce ai de spus, fara ascunzisuri, si mai ales acorda-i atentia de care orice femeie merita sa se bucure, dar mai ales EA, pt ca ea e speciala, ea e femeia de langa tine si asta o claseaza automat deasupra tuturor celorlalte femei ...

I wish ...

Imi doresc sa traiesc intr-o lume in care oamenii sa nu mai faca lucruri sau sa spuna lucruri doar de dragul spectacolului, imi doresc ca oamenii sa poata sa fie naturali, sa spuna ce simt, ce vor, ce cred, ce gandesc, fara sa se gandeasca in permanenta cum sa faca sa para altceva decat ceea ce sunt sau sa ii impresioneze pe cei din jur, oricum orice piesa de teatru are un final si la un moment dat tot trebuie sa cada mastile si sa ne dezvaluim adevarata fata, deci pentru ce sa pierdem timpul cu deghizari si replici pompoase, inspirate din cine stie ce film ieftin de duzina? In ceea ce ma priveste, cu riscul de a nu ma integra in acest peisaj grotesc si ieftin din punctul meu de vedere, prefer sa imi exprim liber si direct opiniile, sa actionez asa cum simt si sa fiu ceea ce sunt, chiar daca acest lucru imi poate atrage anumite antipatii, macar am satisfactia ca nu am incercat sa pacalesc pe nimeni, am fost pur si simplu Eu si voi continua sa fiu asa pana la final...ne plangem ca societatea in care traim nu mai are valori, dar de fapt noi suntem singurii vinovati ca s-a ajuns aici , de ce trebuie sa complicam lucrurile , cand totul poate fi atat de simplu, cand cel mai important este sa fim noi, fara retineri, ganduri ascunse, falsitate ... zambeste atunci cand esti fericit, plangi cand esti trist, iubeste cand simti, viseaza des si spune ce ai de spus fara sa iti pese ca poate nu este ceea ce vor sa auda cei din jur, pana la urma nu esti ceea ce esti pentru nimeni, ci esti cineva pt altcineva doar pt ca esti asa cum esti tu...

Letting go ...

Ganduri stinse pe o foaie de hartie, ganduri ce imi inunda mintea si pe care pur si simplu as vrea sa le pot smulge si inchide undeva ... asta e tot ce a mai ramas, simple ganduri, amintiri, fragmente din tot ceea ce a fost, regrete, regrete tardive...ironia sortii a facut ca noi sa ajungem acum in acest punct in care, desi ne leaga atat de multe lucruri , totusi sunt la fel de multe care ne despart ... eu, tu, noi, acum nu mai existam decat eu si tu, fiecare pe drumul lui, fiecare pastrand o parte din "noi", ceva ce ramane pe veci in negura timpului, ingropat undeva departe in trecut ... ne mai cuprinde dorul, ne mai amintim din cand in cand unul de altul, dar incercam sa ne infranam aceste porniri e mai simplu asa, si pentru mine si poate si pentru tine si chiar si pentru cei din jur care sunt doar niste intrusi fara voie intr-o poveste nescrisa...o poveste al carui final trebuia sa il scriem impreuna, astazi o fac doar eu, finalul meu, al tau poate a fost demult sau poate nu il vei avea niciodata, eu il scriu azi, astazi voi inchide cufarul cu amintiri, cu vise, iluzii, sperante cu tot ceea ce a fost si sper sa nu il mai deschid vreodata, de astazi incep un nou episod, de astazi voi fi doar EU, de astazi nu voi mai privi niciodata inapoi, acum este timpul sa aleg , sa aleg sa fiu puternica, desi as fi putut sa fiu slaba, sa aleg sa fiu egoista, sa aleg sa fiu fericita, sa las in urma toate lacrimile si suferintele, astazi am inteles k rolul tau in povestea mea a luat sfarsit ...
"Din lupta ta cu destinul ai şi ieşit învingător, n-am să mai uit niciodată: ai fost lovit, te-ai ridicat şi ai reuşit să nu urăşti pe nimeni, adică să nu fii mic, aşa cum păreai în ochii altora. Acum eşti un om liber, sau mai bine zis eliberat, ai dreptul să iubeşti şi să fii fericit" Marin Preda

Aparente...

M-am saturat de aparente, de falsitate, de masti, de minciuni...sunt scarbita profund te societatea actuala si de personajele care se perinda pe scena vietii, oameni care vor sa para ce nu sunt si nici nu vor putea fi vreodata, intrucat simpla lor conditie mediocra de muritori nu le permite nici pe departe macar sa se apropie de conditia de semizei la care aspira cu atata vigilenta...ma distreaza copios sa ii privesc cum isi interpreteaza rolul crezand ca de fapt nu observi, sau ca esti atat de limitat in comparatie cu ei incat nu iti dai seama, dar daca pentru ei conteaza atat de mult spectacolul sa ii lasam sa isi primeasca falsele ovatii de final ... in timp ce noi ramanem cu satisfactia si bucuria de a ne putea pastra valorile si de a nu ne integra in aceasta piesa de teatru ieftina ... se pare ca in societatea actuala a devenit un adevarat trend sa ne testam limitele de toleranta a falsitatii ... cu bucurie descopar pe zi ce trece ca ale mele depasesc cu mult baremele ... motivul? simplu, astfel realizez zilnic cat de norocoasa sunt ca pot fi in continuare EU, ca nu ma las influentata de diversi factori sau personaje din jur, k pur si simplu refuz sa joc un rol, refuz sa incetez sa mai fiu eu, doar de dragul spectacolului ... pt ca realizez k orice piesa are un final, iar la sfarsit dupa ce cade cortina, dupa ce cad mastile , ramai singur , hranindu-te cu euforia succesului pe care crezi ca l-ai avut, dar totul este doar in inchipuirea ta, in realitate ramai cufundat in ganduri, singuratate si regrete ... dar ai ales sa interpretezi un rol, de acum nu vei mai fi tu, ci doar un personaj , un personaj cu care esti asociat si cu care cu timplul vei ajunge sa fii confundat , depinde doar daca ai reusit sa iti joci cu succes rolul sau nu, daca viata ta va fi de acum inainte o inchipuire frumoasa sau un simulacru din care nu vei avea cum sa mai iesi pentru ca oricum nu ar mai evea nici un rost, ai alterat si ultima farama de realitate ramasa ... ai incetat sa mai fii TU...sau poate ca nu ai fost niciodata, poate si asta facea parte din scenariu ...

Never give up ...

When u feel that there is nothing left for you, there comes the hope, showing you that you were wrong, that there is always something or someone worth fighting for, worth living for...but what if that someone or something doesn't fight back for you? do you think that you have the inner power to carry this fight with life, with the universe by yourself? if you have good motivation, and some strong feelings then u will be able to achieve what you want, because when u hardly desire something , in the end you will have it, the secret is never to give up no matter what will happen, no matter how many obstacles u will have to pass, just follow your heart and you will always find the good path, the path that you have to follow...sometimes you will feel that u can't go any further, that no matter what you do you arrive in the same place over and over again, but then when you are almost convinced to quit you get a reason to fight even more, when something seems to be lost, the hope and the motivation comes again...fight for you, fight for him, fight for love, for happyness, fight for everything that means something to you... and never give up...

The pain...

With the pain i deal again
Everything is just the same
Wish that wounds will heal someday
Though i know it will be the same.

Everything is changed
But yet the same
Now you're gone
But i remain
Fighting with the pain i feel
But i know that wounds won't heal

Now i silently deal with my pain.
And everything seems to be in vain...

feelings...

Sometimes you try to escape from the past , to get over it, but deep inside, you know that you are stuck there forever, it will never change, nothing will change, our feelings will be the same and as hard as you try to find a way out, you realize that you are more and more absorbed in it, like a devasting power that gets every part of you, and the worst thing is that you are perfectly aware of it, but yet you can't change it...
Sometimes you try to pretend that you don't care, or that is not what it seems to be, but you know from the begining that you just lie to yourself, you can't change nothing now, it is all done, and as we all know, the past can't be changed, not even the future...you try to convince yourself that you are so strong, that you can do something, but you just can't...
You wish that you could close your eyes and everything just vanish like it never existed, but the feelings never vanish like that, they will be there forever, and they influence us forever, they change us, our perspective, our thoughts, everything...they change us...
how can just a minute change everything? How can just a second change a whole life? the decissions that you may have taken sometimes in your life...you think that if you would have known you would have made another choice, and them maybe everything would have been different, but there is no choice, you can't choose, because the fate had already chosen for you a long time before you have been in the position to think that you can choose...so what should you do now? you find yourself asking often...well maybe nothing, nothing at all, you just can try to live your life, although deep inside you, you are already dead...but at least for those who are near you it is worth trying to make their lifes better if yours is screwed up, you can try to bring happiness in others lifes, the happiness that you were not allowed to have for youself...

Alegeri....

Alegi, tot timpul alegi... si desi ai impresia ca alegerile pe care le faci la un moment sau altul in viata au fost determinate de o analiza profunda a situatiei in sine te insheli...de cele mai multe ori daca ai reflecta macar putin inainte sa urmezi o cale sau alta ai realiza ca alegerea facuta este de la inceput sortita esecului, nu ai mai lasa atat de multe lucruri in urma si mai ales nu ai mai provoca suferintza cu buna stiinta, dar ai ales, din pacate nu mai poti schimba nimic acum, este prea tarziu, pentru ca ceea ce ai ales ramane, te ascunzi in spatele cuvintelor si incerci sa te disculpi poate, dar stii si tu la fel de bine ca este tardiv...ti-ai creat un univers artificial care acum iti apartine, dar care clar nu te caracterizxeaza catusi de putin... te gandesti mereu, oare daca as putea da timpul inapoi poate as putea schimba ceva...ei bine NU...ai lua exact aceleasi decizii si ai face aceleasi alegeri pentru ca ceea ce se intampla este de fapt dinainte stabilit de o mana invizibila a destinului...si totusi asa a fost sa fie...in viata nimic nu este intamplator, tot ceea ce trebuie sa faci este sa ai curajul sa iti asumi responsabilitatea pentru tot ceea ce ai ales si sa accepti situatia in sine...pana la urma ai fost tu, nu cei din jur care au luat decizia finala...te-ai uitat vreo clipa in urma? Nu ...asta ar insemna sa iti bati capul incercand sa fii macar putin uman, dar de ce ai face-o atunci cand iti este atat de simplu sa mergi mai departe calcand in picioare tot in urma ta...iti urmezi drumul, dar in sinea ta stii la fel de bine ca nu asta te face fericit, o faci pur si simplu din inertie, sau poate doar din teama de nou, de schimbare, sau poate ti-e teama sa descoperi ca exista atat de multe lucruri care te-ar putea face fericit si totusi te-ai incapatzanat toata viata sa nu le observi, e mai ushor sa le ignori, ca sa nu te faca sa te simti in adancul sufletului neimplinit...pana la urma ne trebuie atat de putin ca sa fim fericiti dar de cele mai multe ori ne incapatzanam sa ne complicam existenta alergand toata viata dupa himere...Urmeaza-ti instinctul si inceraca sa fii macar pentru o secunda pur si simplu TU, lasa totul deoparte, nu te gandi la ce cred cei din jur , pur si simplu fa ceea ce simti macar pentru o secunda si poate te va surprinde placut sentimentul ...

That's it...

Nu am incercat niciodata sa par altceva sau altcineva decat ceea ce sunt...EU. I-am lasat pe ceilalti sa creada despre mine ce vor pt ca sincera sa fiu nu ma intereseaza parerea celor din jur. Au facut din mine un personaj, fara ca macar sa se oboseasca sa ma cunoasca cu adevarat. Pierderea lor, s-au pacalit singuri...iar pe mine au reusit doae sa ma distreze copios, aratandu-mi totusi cat de limitati si lipsiti de imaginatie sunt. Eu am satisfactia ca macar s-au macinat incercad sa creeze un scenariu intreg in jurul meu, macar si pt atat si ma consider mai buna decat ei, inseamana ca totusi sunt o persoana complexa si controversata, desi sincer nush daca as putea gasi un termen de comparatie, poate chiar mi se pare ca ma denigrez intr-o oarecare masura prin simplul fapt ca m-as putea compara cu ei. Pe zi ce trece uitandu-ma in jur imi dau seama cat de mult ma scarbeste societatea acutala si totusi din pacate inca sunt oarecum obligata sa o suport, poate uneori este mai bine sa fi ignorant si limitat, pt ca astfel nu observi anumite lucruri pe care din pacate oricat as incerca sa le trec cu vederea pur si simplu nu pot...paradoxal sau nu desi incerc sa nu imi pese de ce se intampla in jurul meu imi dau seama ca ma deranjaza totusi gandirea generala, parca totul se incadreaza intr-un tipar care devine de-a dreptul agasant si grotesc. Peste tot numai imitatii si copii ieftine ale celorlati si nici o doza de originalitate si personalitate...si daca cumva incerci sa iesi din acest tipar, clar se considera ca tu ai "o problema" si nu ca de fapt " problema" este reprezentata de insusi faptul ca nimeni nu are curajul sa schimbe ceva sau sa spuna ceva inteligent atunci cand trebuie. Se polarizeaza in jurul unor banilitati care la un moment dat devin agasante, dar care deh, fac deliciul "publicului" actual. parerea mea sincera este ca de fapt se pune atata accent pe banilitati pt ca oamenii nu prea sunt capabili sa aduca in discutie si sa dezbata subiecte mai inteligente si mai origiale, desi se bate atat apa in piua pe marginea libertatatii de exprimare, oamenii nu stiu sa o inteleaga si sa o fructifice...Este mult mai ushor sa te intereseze ce fac cei din jur, ce spun ceilalti si sa incerci sa copiezi decat sa spui ceva din capul tau, de teama ca nu cumva sa fi exclus din lumea pe care ti-ai creat-o artificial in jurul tau... ca nu cumva sa fii lasat pe dinafara si sa nu mai fi in trend cu subiectele actuale...Problema este ca oamenii inca nu inteleg conceptul de comunicare interumana, pur si simplu totul se reduce la a spune ceva la un moment dat doar din dorinta de a te auzi si de a simti ca faci si tu parte din grupul in care te afli... evident ca nimeni nu asculta, iti zambesc frumos si se gandesc la cu totul alte lucruri decat la ceea ce se discuta si este oarecum normal atata timp cat nimeni nu are nimic nou sau inteligent de spus sau macar interesant, ceva care ar putea capta atentia celorlati...din acest motiv ajungem la un moment dat sa ne simtim singuri desi suntem inconjurati de oameni, pt ca de cele mai multe ori ne alegem persoanele din jur din cu totul alte conisderente decat cele care ar putea determina astfel de alegeri, si ii indepartam sau pur si simplu le intoarceam spatele fara nici un fel de explicatie sau regret altora care poate au ceva de spus, dar nu "coincid" cu criteriile noastre absurde si irelevante de selectie...la un moment dat ajungi sa iti dai seama poate de aceste aspecte dar de cele mai multe ori este deja prea tarziu... ai devenit deja parte integranta din acest univers trist si fad si nu mai poti face nimic acum...ramai cu regretele si iti continui lungul si previzibilul drum in intruneric,pentru ca nu mai exista nici o cale de intoarcere sau urma de speranta ca la un moment dat va aprea ceva care te-ar putea slava, pt ca desi se spune ca speranta moare ultima, intr-un final moare si ea...si asta doar datorita faptului ca alegerile le-ai facut singur la un moment dat manat de anumite impulsuri si nu de ratiune sau sentiment...si nu ti-ai oferit sansa sa schimbi ceva la momentul oportun...