M-am saturat de aparente, de falsitate, de masti, de minciuni...sunt scarbita profund te societatea actuala si de personajele care se perinda pe scena vietii, oameni care vor sa para ce nu sunt si nici nu vor putea fi vreodata, intrucat simpla lor conditie mediocra de muritori nu le permite nici pe departe macar sa se apropie de conditia de semizei la care aspira cu atata vigilenta...ma distreaza copios sa ii privesc cum isi interpreteaza rolul crezand ca de fapt nu observi, sau ca esti atat de limitat in comparatie cu ei incat nu iti dai seama, dar daca pentru ei conteaza atat de mult spectacolul sa ii lasam sa isi primeasca falsele ovatii de final ... in timp ce noi ramanem cu satisfactia si bucuria de a ne putea pastra valorile si de a nu ne integra in aceasta piesa de teatru ieftina ... se pare ca in societatea actuala a devenit un adevarat trend sa ne testam limitele de toleranta a falsitatii ... cu bucurie descopar pe zi ce trece ca ale mele depasesc cu mult baremele ... motivul? simplu, astfel realizez zilnic cat de norocoasa sunt ca pot fi in continuare EU, ca nu ma las influentata de diversi factori sau personaje din jur, k pur si simplu refuz sa joc un rol, refuz sa incetez sa mai fiu eu, doar de dragul spectacolului ... pt ca realizez k orice piesa are un final, iar la sfarsit dupa ce cade cortina, dupa ce cad mastile , ramai singur , hranindu-te cu euforia succesului pe care crezi ca l-ai avut, dar totul este doar in inchipuirea ta, in realitate ramai cufundat in ganduri, singuratate si regrete ... dar ai ales sa interpretezi un rol, de acum nu vei mai fi tu, ci doar un personaj , un personaj cu care esti asociat si cu care cu timplul vei ajunge sa fii confundat , depinde doar daca ai reusit sa iti joci cu succes rolul sau nu, daca viata ta va fi de acum inainte o inchipuire frumoasa sau un simulacru din care nu vei avea cum sa mai iesi pentru ca oricum nu ar mai evea nici un rost, ai alterat si ultima farama de realitate ramasa ... ai incetat sa mai fii TU...sau poate ca nu ai fost niciodata, poate si asta facea parte din scenariu ...
Cind « viata » deschide usi si usi in fata ta, cind aceeasi viata iti lasa libertatea de a gandi, de a se razgandi de zeci de ori, fara a fi niciodata sigur ca ai facut alegerea cea buna, ar fi prea simplu ca in numele destinului, sa ne oprim din gandire.
RăspundețiȘtergereE atat de placut sa crezi ca esti « cel care decide » si nu rezultatul fatalitatii….
Pentru mine, destinul, este libera alegere in prezent, in momentul deschiderii usilor, a istoriei viitoare a unui om.
A